Am lasat Lacul Tana si Manastirile din Bahir Dar, iar dimineata de 27 Iulie am continuat drumul inspre Gondar, o calatorie de doar 175 de Km prin munti, vai si defileele Ethiopiei, drum care strabate numeroasele sate care sunt atat de specifice acestei tari. Condusul a fost la fel de haotic, cu mii de animale si oameni pe sosea, iar noi sa putem trece, de nenumarate ori a trebuit sa conducem pe langa sosea . Nu exista nici cea mai mica constinta a drumului pentru masini si cel pentru pietoni. Soseaua caci este mai fina fata de pietrisul de langa si faptul ca majoritatea umbla desculti caci este sezonul ploios si nu vor sa isi strice incaltamintea, face ca asfaltul sa fie un magnet pentru oameni. Dar nu inteleg si nu am sa inteleg niciodata de ce si vacile trebuie sa stea si sa umble pe sosea. M-am consolat cu ideea ca animalele umbla pe unde le duce hardarul si este trist sa spun dar este adevarat spunand ca animalele sunt mai disciplinate si respectuase de cat hardarii din Ethiopia. Am traversat Botswana, unde sunt mii de animale domestice care umbla libere prin toata tara, fara sa fie controlate de catre nimeni si nu umbla pe strada. De animalele salbatice din Africa nici nu are sens sa scriu, deoarece ele stiu exact unde le este locul si atata timp cat nu intrii in teritorul lor nici ele nu te deranjeaza. O intelegere mutuala ce a fost creata cu mii de ani in urma. Imi pare nespus de rau de animalele domestice din Ethiopia. Sunt controlate de catre niste stapani inconstienti si arata ca si cum ar fii tinute intr-un lagar de concentrare. Fiecare se mandreste cu numarul de vite ce le are si nu conteaza cum arata. In orice alta tara fermierul stie cate animale poate sa cresca, in functie de suprafata de pasune ce o are. In Ethiopia formula aceasta nu exista. Ca un exemplu, in Africa de Sud si cand vrei sa adopti un caine, cei de la protectia animalelor vin sa viziteze unde locuiesti si ce suprafata de curte ai sa se determine numarul de caini care poti sa ii cresti. ( si cainii nu pasc). In Ethiopia se pare ca nu exista nici o regula sau un sistem, este totul haotic si la intamplare, se vede ca nu au avut si nu au nici o influenta din alta parte si totul merge cu sisteme de mii de ani, sisteme care nu dau nici un randament. In expeditia aceasta si in general pe unde am fost, am incercat sa nu critic sau sa analizez ce si cum, sa vad lucrurile din punct de vedere Antropologic, dar Ethiopia este un loc despre care este foarte greu sa nu comentezi.
Iar EA saraca nu este ceea mai slaba…..
Intr-un final am ajuns in Gondar, un orasel mediu cu o istorie bogata, situat intr-o depresiune si am facut un detur sa ajungem la el. Motivul a fost sa vizitam castelele ce sunt declarate Patrimoniu Mondial UNESCO , au fost construite in 1635 de catre Imparatul Fasilides. Sunt 6 castele pe o suprafata de 7 hectare, care astazi sunt doar niste ruine si asta datorita invaziilor de catre Sudanezi, a celor doua razboaie mondiale si a razboiului civil. Locul este minunat pentru a face fotografii artistice, mai mult de atat nu m-a impresionat.
In Gondar am stat doua zile la un Hotel, unde a fost chiar OK, excluzand faptul ca internetul nu a mers in ciuda faptului ca ne-au spus ca este internet si dusul era uscat ca si Sahara, in final a trebuit sa mergem in alta camera unde dusul picura un pic. Nemergand internetul nu a fost asa de rau, caci in Ethiopia este o lege care stipuleaza, conectarea pe Skype, Messenger sau ori ce alta forma de Voce cu Imagine se pedepseste cu 15 ani de inchisoare. Pare nerealistic dar din pacate este adevarat si infricosator. Cand am stat langa crocodili sau ne-am plimbat cu leii sau am inotat cu broastele testoase, nu am fost nici pe departe asa de speriat in comparatie cu 15 ani de parnaie in Ethiopia. La hotel am avut placerea deosebita de a putea participa la faimoasa Ceremonie a Cafelei, Ethiopia fiind locul de origine a fiecarui pom de cafea din lume, in Ethiopia copacul de cafea creste salbatic in paduri. Ceremonia dureaza circa o ora si are loc intr-o ambianta traditionala. Incepe cu prajitul boabelor de cafea, in tigae pe foc de mangan, zdrobitul boabelor in piua de lemn si fiertul cafelei. Se bea cafea de trei ori, prima tura fiind cea mai tare iar ultima cea mai slaba. A fost o experienta minunata si foarte deosebita care mai ales Camelia s-a bucurat cel mai mult, Camelia fiind o bautoare de cafea profesionista.
Camelia invata cum v-a trebuii sa imi serveasca cafeaua in fiecare dimineata de acum inainte……
In aceasi zi, am dus Terracanul la cel mai mare garaj Service din oras (in curtea unuia plina de namol) sa verific franele care nu mai mergeau si a trebuit sa schimb si rulmentii pe fata, care de la atatea zdruncinaturi au inceput sa dea semne de oboseala. Am avut cu mine toate piesele necesare din fericire, caci daca nu ai piese nu ai nici o sansa sa gasesti. In Africa de Sud rulmentii de la roti ma tine-au peste 100 de mii de Km. iar acum dupa doar 15 mii au trebuit schimbati.
Pe data de 29 iulie, de dimineata am luat drumul inspre Gallabat, frontiera cu Sudanul, un drum de doar 200 de Km. dar aveam de trecut o granita si continuat drumul pana in primul oras din Sudan, la 365 de KM., Wad Madani. Drumul pana la Gallabat a fost la fel ca si restul Ethiopiei, plin de oameni si animale. Am ajuns la granita si dupa o inspectie de catre vama Ethiopiana, trecuta cu bine, am spus adio la tara cu peisaje si relief minunat a lui Papura Voda si a Balegarului.
Pentru a vedea intregul album, apasa te rog pe linkurile de mai jos:
https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/24072012EthiopiaBahirToGondar
https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/25072012EthiopiaCeremonieCafea
https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/25072012EthiopiaCasteleGondar
https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/25072012EthiopiaGondarBW
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu