In cele 100 de zile si cei 15300 de Km. parcursi pana astazi, drumul Expeditiei ne-a dus prin doua deserturi, Desertul Namibian si Desertul Nubian, cel din urma este locul unde ne aflam acum pe data de 6 August 2012. Daca incerc sa fac o comparatie intre aceste doua deserturi, este faptul ca amandoua sunt frumoase si in acelasi timp infricosatoare prin salbaticia si neospitalitatea lor.
Te ingrozesti numai la gandul, ce s-ar intampla sa ramai in pana cu masina si sa trebuiasca sa stai, poate zile, sa astepti pe cineva sa vina sa te salveze, poate vine poate nu. Este foarte greu sa rezisti sa nu te gandesti la asa ceva, dar in acelasi timp esti sigur ca vei face un plan, iar planul de supravietuire este la fel ca cel al miilor de oameni ca si tine care traiesc de mii de ani in aceste locuri. Unul dintre lucrurile ce le-am descoperit in aceasta Expeditie, este faptul ca omul traieste in toate formele de relief si clima existente pe Pamant. Normal, stiam asta, dar spun ca am realizat lucrul acesta deoarece acum cand am vazut pe viu si am simtit cu adevarat pe propiam piele cum este sa traiesti la plus 50 Grade C, o temperatura care pentru multi dintre noi este ceva care nu ne putem inchipuii cum este. Sa incerc sa descriu in cuvinte cum te simti in desert, sau sa intelegeti mai bine cum este, lu-ati uscatorul de par si punetil la cat de firbinte se poate si indreptatil direct spre fata, la o distanta de 10 cm. Daca faceti acest lucru veti simtii cum este in desert. Dar sa nu uitam ca in acelasi timp cand vantul fierbinte iti sufla in fata, soarele te strapunge peste tot corpul, iar in numai 10 minute tot corpul iti este asa de fierbinte de pur si simplu DOARE.
Cand temperatura ajunge la 47C cel mai bun lucru este sa spui…………………
Temperatura de 50C si peste, tine de la ora 13:00 pana pe la ora 18:00, iar in rest, fie noapte sau zi, scade intre 38 si 40 Grade C. Am avut de strabatut circa 1000 de Km prin desert, de la Khartoum la Wadi Halfa, drum foarte bun, probabil cel mai nou si mai bun din toata Expeditia, multumita Chinezilor, din nou, drum ce l-am impartit in doua etape, deoarece dupa cum am mentionat anterior, dupa ora 13:00 nu se poate conduce, chiar si cu aer conditionat. Pe parcursul drumului, la aproximativ 5 Km distanta intre ele, se afla cate un loc acoperit in care gasesti vase de lut pline cu apa. Un lucru minunat, un sistem de supravietuire. Din pacate apa ce este in vase, noi nu o putem bea, deoarece corpul nu ne este obisnuit cu apa aceasta, dar daca nu ai nici o alta solutie, la disperare nu mai conteaza. De asemenea de-a lungul drumului nu poti sa nu observi sutele de cadavre de camila, camile care sunt lasate sa se descompuna si sa fie inghitite de nisip. Aparent aceste animale mor in timpul transportului si sunt aruncate din camioane, in desert. Este foarte trist sa vezi asa ceva. Din pacate, caldura si desertul nu iarta. O greseala si esti mort.
inceput de furtuna de nisip….
Prima noapte am poposit la Dongola, un oras fara nici o semnificatie, dar foarte important prin faptul ca ai unde sa stai peste noapte.
Vinerea la amiaza, 50de gradeC si pe perioada Ramadanului, orasul este absolut pustiu……….
Dimineata devreme am plecat inspre Wadi Halfa, orasul de frontiera cu Egiptul, un oras port la Lacul Nasser, lac facut de catre Egipt pe Raul Nil.
Nilul este cel mai lung rau din lume cu cei 6650 de Km. si este fascinant sa vezi cum serpuieste prin desert, aratand puterea apei. De o parte si de alta a Nilului, dar nu mai mult de 150 de metri, este viata. Vegetatie, palmieri si chiar agricultura, dar dupa acesti 150 de metri este totul mort si nu gasesti nimic verde sau viu. Este o lupta evidenta intre viata si moarte, o evidenta certa ca apa este principalul element al vietii. De aceea Nilul a fost si este sursa multor conflicte in Africa. In aceasta zona, care este intinsa pe mii de kilometri, o zona unde ploua cativa stropi la intervale de 5/6 ani, apa este infinit mai valoroasa de cat aurul sau petrolul.
O fasie verde de-a lungul Nilului
Singura modalitate de a trece din Sudan in Egipt este cu feribotul. Un drum a fost construit intre aceste doua tari si terminat in 2010 dar din motive ne cunoscute si mult prea complicate de inteles, acest drum este inchis. Deci tot transportul, de oameni, masini si materiale se face pe lacul Nasser. Este un feribot care pleaca o data pe saptamana si mai precis miercurea, acest feribot este de persoane si face 17 ore pana in Egipt. Un alt feribot,de materiale si masini, care pleaca (de obicei ) in aceasi zi, face 3-4 zile. Toate aceste timpuri sunt probabile, fiind influentate de nivelul de apa al lacului, nivel ce este controlat de catre Egipt. Deci pe scurt, stam de 5 zile si asteptam ziua sa ne imbarcam, noi si Teracanul, stam si asteptam in desert. Speram ca pe data de 8 August sa plecam, spre locuri noi si interesante, dar asta ramane de vazut.
Pentru a vedea intregul album de fotografii, apasa te rog pe linkurile de mai jos:
https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/03082012SudanKhartoumLaDongola
https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/04082012SudanDongolaToWadiHalfa
https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/05082012SudanWadiHalfa
Sigur nu ati avut prea multe momente plcitisitoare in cele 100 de zile de pana acum...
RăspundețiȘtergereMultumiri pentru toate detaliile foarte interesante. Probabil cei mai multi dintre noi nu vor avea niciodata ocazia sa vada cu proprii ochi toate acestea.
Succes in continuare!
cadi, petrosani