duminică, 23 septembrie 2012

Oriunde te-ai afla, poti ajunge acasa,

A fost Mottoul Expeditiei si intradevar am ajuns, in ROMANIA, am trecut linia de sosire, pe data de 08 Septembrie 2012, dupa patru luni de Expeditie, patru luni ce nu le vom uita niciodata.

IMG_2006     IMG_2012 Podul peste Dunare de la Giurgiu       IMG_2032

Trecerea Dunarii a fost un moment in care am plans amandoi de bucurie si emotii, un moment visat de luni de zile. La frontiera, ofiterul s-a uitat lung la masina si la noi, iar dupa o analiza vizuala ne-a intrebat…” voi de unde veniti?” la care i-am raspuns cu vocea tremuranda de emotii ca venim din Africa de Sud si calatorim de patru luni. Ati trecut prin toate tarile acestea?..ne-a intrebat…la care i-am raspuns Da, bineinteles. Mi-a intins mana si zambind respectos ne-a spus….A-ti avut mare curaj…….Felicitari……..Bine a-ti venit acasa!  Intr-adevar ne-am simtit acasa, locul unde nu recunosteam nimic dar simteam ca stim totul, locul unde dupa atatea luni stiam unde mergem si unde are sa ajungem in seara respectiva. Drumul pana la Bucuresti a fost o clipire de ochi. Am fost asteptati de doua persoane minunate, Cathy Campean de la Radio Prodiaspora si Roxana Iorgulescu de la Radio Romania International, care au fost alaturi de noi, virtual, pe tot parcursul Expeditiei, aceste doamne minunate au facut posibila difuzarea tuturor inregistrarilor ce le trimiteam din Africa. Dupa imbratisarile de rigoare am decis sa mergem la studiourile Radioului sa dam un interviu. Totul se intampla asa de repede in comparatie cu ritmul african. Fericiti dar foarte obositi am reusit sa ducem interviul pana la capat, in ciuda faptului ca erau atat de multe de spus, simteam ca toata informatia se blocheaza dar cu ajutorul Roxanei care este profesionista in ceea ce face, a stiut sa extraga din noi totul. Foamea si dorinta de a intalnii un alt prieten, Mitu Stanculescu, pana in seara aceea virtual,  ne-a oprit din inregistrari si am mers la o terasa unde in compania micilor, papanasi si bere am petrecut cateva ore minunate inconjurati de acesti oameni fantastici. Odata ajunsi la hotel am cazut lesinati de satisfactia personala si de faptul ca este prima noapte care o dormim in Romania. Micul dejun servit pe terasa hotelului si admirand Bucurestiul cum incepea sa straluceasca in razele soarelui de toamna ne-a dat energia de a continua drumul inspre Petrosani unde familiile ne asteptau cu nerabdare. Bucurestiul este un oras destul de mare si frumos, aerisit, cu bulevarde largi si curate, o schimbare in bine fata de orasul care il stiam eu cu ani in urma. Schimbarile sunt evidente ochiului care se uita la ele nu in fiecare zi.

Drumul pana la Petrosani este foarte bun si te duce prin munti si localitati cu case frumoase la portile carora se afla cate cineva care asteapta pe cineva sa vina. Toata viata este o asteptare si o despartire de cei dragi. Acest lucru ne da speranta si rabdare sa  trecem prin viata. Lumea in general, din pacate, nu este prea fericita, un fapt care ma dezamageste si in acelasi timp, sincer nu il inteleg pe deplin. Am realizat de-a lungul acestei Expeditii ca viata, cu toate aspectele ei si totul ce ne inconjoara, este bazata pe comparatie. Comparatia ne da simtamantul de fericire sau tristete, de multumire sufleteasca sau depresie, de saracie sau bogatie. Ce ne face cu adevarat fericiti?……in toate cele 14 tari din Africa unde 99% din populatie nu au mai nimic si asta inseamna o saracie totala, nu au uitat sa zambeasca si sa se bucure de prezent. Au invatat sa aprecieze putinul acela pe care il au si sa nu confunde avutia, lucrurile materiale cu fericirea. Este o forma de viata care nu lasa stresul sa te predomine si sa iti controleze viata.

IMG_2596  IMG_2629 Defileul Jiului

Dupa traversarea muntilor Carpati prin stramtoarea  Defileul Jiului, am intrat in Petrosani unde parinti, surori si nepoti ne asteptau cu nerabdare si spre surprinderea noastra Televiziunea era si ea prezenta sa prinda acele momente de bucurie sincera si lacrima aceea care se rostogoleste pe obraz. Emotiile au fost la maxim si am stiut in acel moment ca Expeditia Drumuri Africane 2012 a luat sfarsit si a fost un succes. Am reusit sa unim cel mai Sudic punct al Africii, orasul Cape Town cu Petrosaniul, un oras mic, frumos si pitoresc, ascuns la poalele muntelui Parang, am reusit sa demonstram ca intradevar “ oriunde te-ai afla, poti ajunge acasa” si in acelasi timp sa aratam prin ochii nostrii, ajutati de miile de fotografii, 32 de filmari video, 20 de inregistrari audio, toate acestea trimise pe calea internetului la cei 12 000 de suporteri prin cele 109 relatari pe blog, cum arata Africa. Acest continent Vast, Negru si tinut in umbra, un continent cu toate formele de relief posibile pe care traieste o populatie de peste 1 Bilion de oameni. Suntem primii Romani care au facut acest drum de 20 000 de Kilometrii cu masina si sunt convins ca vor urma multi altii dupa noi, caci sincer va spun, merita sa o faceti, este o experienta unica, o experienta de viata. Cu cat marim cercul care ne inconjoara, cu atat se schimba comparatiile vietii si poate reusim sa fim mai fericiti in aceasta viata unica si foarte scurta.

IMG_2647 Petrosani, locul unde ne asteptau familiile…  Locul de SOSIRE

Va multumim tuturor pentru suportul moral acordat pe parcursul Expeditiei si pentru interesul ce l-ati aratat. Toti cei ce doresc mai multe informatii legate de aceasta Expeditie si Africa in general, va rog sa nu ezitati sa ne contactati pe adresa de email    drumuriafricane@gmail.com   si va vom asista cu tot ce este posibil.

Pentru a vedea intregul album de fotografii, apasa te rog pe linkurile de mai jos:

https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/08092012AmAjunsInROMANIA

https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/08092012DeLaBucurestiLaPetrosani

https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/09092012RomaniaLaDestinatiePETROSANI

2 comentarii:

  1. Ma bucur ca ati ajuns acasa si inca o data va felicit pentru curajul vostru.Mi-ar fi facut placere ca pe perioada sederii voastre in Bucuresti sa va cazez in hotelul in care lucrez.M-as fi bucurat sa cunosc doi oameni curajosi si atat de plini de viata.Nu stiu din care motiv nu am mai putut posta mesaje pentru voi.Va doresc sanatate,fericire si drum bun innapoi,caci acum si acolo este casa voastra.Ma bucur pentru voi ca ati reusit sa va faceti o viata atat de departe de Romania.Va pup si va doresc tot binele din lume.O persoana care v-a urmarit cu interes toata aceasta expeditie minunata..

    RăspundețiȘtergere
  2. Speram sa nu va opriti cu postarile odata cu ajungerea la destinatie. Sunt sigur ca aveti ce povestii si din Romania .
    Marcel

    RăspundețiȘtergere