DRUMURI AFRICANE 2012: Turcia

vineri, 14 septembrie 2012

EUROPA

Data de 06 Septembrie 2012 a fost o zi foarte semnificativa prin faptul ca am trecut podul peste stramtoarea Bosfor-Dardanele, in Istanbul, ceea ce a marcat intrarea in Europa. Cu doar 6 zile in urma ne aflam in Africa, traversasem Marea Mediterana, am parcurs 1200 de Km in Asia, iar acum treceam podul sa calcam pe continentul Europa. Prea multe schimbari si prea multa informatie intr-un timp asa de scurt.

Podul peste Bosfor-Dardanele Vederea de pe pod……

Istambulul ne-a coplesit prin frumusetea lui, aglomeratie, autostrazi intortocheate si cladiri vechi combinate intr-un spectacol reusit cu cladiri si arhitectura noua si cu gust, iar vorbind de gust, magazinele si tarabele pline de bunataturi pe gustul nostru, ne-am trezit ca suntem un pic hipnotizati si fascinati de tot ceea ce ne inconjura. Am stabilit in prealabil sa petrecem cateva zile in Istanbul, sa ne plimbam pe strazi fara frica si sa ne bucuram de abundenta de restaurante si magazine. Aveam o adresa de GPS pentru un camping care a luat cateva ore sa il gasim. Intr-un final, cu ajutorul unui Turc foarte amabil am reusit sa ajungem la acest loc care se afla pe malul Marii Negre. Un loc ca si o parcare, cu mult beton, ingradita cu plasa, unde ne-am intalnit cu o masina din Canada care era acolo de doua zile si spre surprinderea noastra ne-au spus ca doar cu o jumatate de ora inainte de venirea noastra, cineva le-a deschis usa de la masina si le-a furat Laptopul. Bun venit la realitate, ne-am spus si am realizat ca fiind in Europa inconjurati de oameni civilizati si nu de triburi salbatice, nu inseamna ca suntem in afara oricarui pericol. In prealabil a fost o senzatie de siguranta, o senzatie naiva care nu a durat din nefericire prea mult. Cheful si dorinta de a sta si vizita a inceput sa se evapore, la fel ca si apa de pe lacul sarat. Eram pe ultima suta de metrii si nu acceptam ideea de a fi opriti sau nici macar incetiniti de nimeni si de nimic, am simtit ca suntem plini de informatii si nu ar fi just sa continuam vizitarea de temple, moschee, muzee si cladiri caci nu simteam dorinta de a mai acumula mai multa informatie. Este ca si cum mananci o mancare foarte buna cu stomacul plin. Nu te bucuri de ea. De aceea am decis ca in ziua urmatoare sa plecam inspre Romania, iar in Istanbul sa ne oprim cand vom merge inspre Africa sa il vizitam si sa ne bucuram cu adevarat de frumusetile acestui oras Otoman.

O plimbare pe faleza Marii Negre, urmata de restaurante si cafenele cu mancaruri bune si oameni minunati, fotografii din timpul mersului, a fost vizita noastra in Istanbul, dar a fost suficienta sa ne determine sa ne intoarcem.

Camelia vinde fructe in piata centrala…..

Dimineata am plecat inspre Bulgaria cu planul sa ajungem in Bucuresti in aceasi zi, o distanta de 650 Km, care pentru noi in comparatie cu drumurile facute de-a lungul Expeditiei era chiar mica si fara probleme, dar din pacate nu a fost sa intram in Romania in aceea zi.

Pentru a vedea intregul album, apasa te rog pe linkul de mai jos:

https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/06092012TurciaIstanbulEUROPA

Mediterana si Asia

Trebuie sa incep blogul acesta prin a cere scuze de intarzierea acestei relatari, dar evenimentele s-au intamplat cu repeziciune si mi-am dat seama ca de doua saptamani nu am mai scris.

Vaporul mult asteptat, intr-un final si-a ridicat ancora din Egypt avand in cala lui 70 de Tiruri Turcesti si Terracanul nostru, bineinteles 70 de soferi Turci, care de la prima intalnire am constatat fara surprindere ca sunt oameni minunati si spre linistea noastra sufleteasca si ei impartaseau aceleasi crunte experiente traite in Egypt. Ascultand nemultumirile si indignarea lor m-au facut sa inteleg ca nu este nimic gresit cu mine, ci intradevar sistemul din Egypt nu cruta pe nimeni, indiferent de nationalitate, religie sau motivul pentru care te aflii in acea tara. Vaporul Apollonia este sub pavilion Moldovenesc si cu echipaj Rusesc deci imediat am simtit ca Expeditia noastra se apropie vertiginos de sfarsit, un sfarsit pe care l-am visat de luni de zile, poate chiar de ani, un sfarsit care simteam ca nu ne mai poate opri nimeni si nimic sa il trecem. Marea Mediterana este o frumusete salbatica si nu este greu de comparat cu desertul, locuri la fel de linistite, cu orizonturi care se unesc cu cerul fara nici o obstructie, un peisaj care este la fel pe toate cele 360 de grade. Peisajul a fost schimbat doar cand in partea dreapta si-a facut aparitia dealurile si relieful muntos al insulei Cipru, o insula pe care de mult vrem sa o vizitam iar de data aceasta am fost atat de aproape dar in acelasi timp departe de traseul nostru, care ne ducea doar cu 10 noduri marine inspre Mersin, Turcia. Dupa trei zile de spart valuri Mediteraniene, povesti cu Turcii care nu vorbeau o iota engleza, dar ne-am inteles povestirile si amabilitatea, combinata cu respectul reciproc, doar prin zambete si gesturi, o limba universala care se practica in toata lumea, incepand cu triburile din Africa si pana la Bruxelles.

Apollonia pregatita de incarcare

Incarcat si gata de plecare… Ce minunat este sa stai sa bei un ceai, iar altcineva sa fie atent la drum…….

Pe data de 4 Septembrie, exact la 4 luni si o zi de la plecarea din curtea noastra din Durban, am pasit pe continentul Asiatic, lasand in urma Africa. Am fost emotionati de faptul ca intram intr-o lume diferita, dezvoltata economic, cu oameni grabiti si stresati, deci tot ce ne inconjura era total opus fata de ce lasasem in urma in Africa. Frica de pustietate se transformase in frica de aglomeratie, animalele salbatice se transformase in “ animale “ de fier care te inconjurau, iar sunetele acestor animale de fier era claxonul. O lume unde totul se intampla la secunda, unde nu te poti oprii unde si cand vrei, sa admiri ceva frumos sau deosebit, o lume unde toti se grabesc undeva si nu au timp dedicat la ceea ce ii inconjoara. Total opus Africii, un continent unde timpul nu reprezinta nimic, unde totul se intampla cu incetinitorul si maine este o alta zi. Dupa formalitatile din Mersin de emigrare si vama, ( terracanul a fost pus la raze X ), am continuat drumul inspre Ankara, un drum de autostrada, foarte bun si aglomerat dar care a facilitat parcurgerea sutelor de kilometrii, fara efort. Am decis sa nu intram in Ankara si sa petrecem mai mult timp in Istambul. La un moment dat nu am putut sa nu observam un lucru foarte inedit si special si anume, un imens platou alb care se intindea pana la orizont. Initial nu am stiut ce este. Parea ca si un patinuar, lucru ce nu putea fi deoarece afara erau 35 de grade C. La prima posibilitate am iesit de pe autostrada sa ajungem mai aproape sa vedem ce este. Acest platou alb era de fapt un lac care se evaporase si a ramas doar sarea. Este o senzatie unica si deosebita sa te plimbi pe un platou de sare.

Debarcarea in Turcia

Pe sare… Lacul Tuz Golu, Lacul de sare

Turcia este o tara foarte dezvoltata, cu o infrastructura bine pusa la punct iar oamenii sunt amabili si ospitalieri. O tara foarte frumoasa. Autostrada serpuieste printre munti, care ii taie cu multimea de tunele si ii uneste prin viaducturile foarte inalte si numeroase. Turcia nu este ieftina si pare mult prea scumpa si prin faptul ca faceam comparatie cu Africa, iar combustibilul este cel mai scump din lume, fapt ce am stiut inainte de a intra in Turcia si am umplut toate canistrele si rezervorul cu motorina in Egypt. Macar atat este bun in Egypt, pretul la combustibil.

Intersectie in Turcia, la fel ca si SpagheteleUnul din zecile de tunele……