05 Mai KNYSNA la Cape AGULHAS

Dimineata ne-a trezit mirosul de sunca fripta, Gail deja pregatea micul dejun, care nu a fost mic deloc, am stat la o cafea si am plecat sa facem cateva fotografii cu locul unde am fost la restaurant cu o seara inainte. Locul se numeste The Heads, adica capetele, deoarece este deschiderea la ocean din laguna si sunt doua stanci imense de o parte si de alta a deschiderii.

Inainte de plecare am oprit la un magazin de piese auto, unde Sid este patronul si am mai cumparat niste becuri, ulei si altele care poate am sa am nevoie….sper sa NU. Camelia s-a uitat la mine si m-a intrebat pe un ton foarte ridicat dar bland “ dar ai sa te termini o data draga??” bineinteles se referea la cumparat de piese…….

Am plecat din Knysna, sa ajungem la destinatia plecarii. Stiu ca suna un pic cam ciudat dar dupa cum stiti plecarea oficiala v-a avea loc la Capul Agulhas ca fiind cel mai sudic punct al Africii si nu ar fi facut sens sa nu plecam de aici daca vrem sa traversam Africa.

Drumul din nou a fost foarte frumos, cu opririle si asteptarile cu care ne-am obisnuit deja, cu orasele de o frumusete deosebita pe malul Oceanului si campii si dealuri pregatite de catre fermieri pentru urmatoarea recolta. Am ajuns pe lumina la destinatie, unde spre surprinderea noastra in Camping nu este absolut nimeni in afara de noi. Campingul este de marimea unui teren de fotbal iar doar noi suntem in el. O senzatie foarte ciudata dar este OK. Sunt dusuri calde, curat , liniste,  doar Oceanul urla lovind stancile plajei. Farul de la Capul Agulhas este la 100 de metri de noi , iar dupa ce am deschis cortul am realizat ca lumina bate direct pe cort, iar din 2 in 2 secunde se aprinde becul in cort. Este foarte comic. Oceanul urla si lumina puternica bate pe cort, ai impresia ca esti pe linia de cale ferata si vine trenul. Am adormit, dupa ce am ras cu lacrimi si ne-am trezit realizand ca trenul nu a venit.

Vin fiert dupa o zi de condus, din pacate fara scortisoara, este singurul lucru care ne lipseste, Camelia a impachetat toata bucataria…nu stiu cum a uitat scortisoara?????? Ce cort este acela fara scortisoara???spuneti voi……

Pentru a vedea toate fotografiile te rog apasa pe linkul de mai jos:

https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/05May2012KNYSNA

https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/05May2012KnysnaToCapeAgulhas

04 Mai, Gonubie la Knysna

Prima dimineata in cort a fost ceva foarte inedit si mai ales ca dormim la etaj. Cand iesim din cort, bineinteles cu spatele caci trebuie sa coboram pe scara, deci imbratisam dimineata cu partea dorsala (bine ca nu suntem superstitiosi). campingul a fost foarte bine organizat, cu apa calda, curent si o multime de pasari care faceau niste zgomote foarte ciudate. Mai tarziu am realizat ca de fapt erau urmarite de niste maimute, deci nu ma mir. Privelistea se deschidea cu o laguna giganta plina de viata salbatica dar foarte linistita. Soarele isi intindea razele peste nisipuri, iar valurile sclipeau orbitor. Gonubie este o asezare mica, cu nu mai mult de 10 mii de locuitori, o strada principala care se termina cand incepe plaja. Am mers pe jos pe un pod de lemn care este suspendat deasupra plajei, pana la un hotel unde am luat micul dejun, privind oceanul cum se zbate si urla lovind coasta.

Cu burtile pline de mancare si cafea am plecat din minunatul Gonubie sa strabatem 365 Km pana in Knysna, un orasel de o frumusete care se poate compara cu Monaco, din punct de vedere pitoresc si din punct de vedere material. Acolo ne astepta prietenii nostri  Sid and Gail, cu care am fost vecini si nu ne-am vazut de 5 ani.

Autostrada urmarea coasta oceanului, cu mici deviatii in interior, serpuind prin campiile verde maronii, indicand sosirea iernii. Temperaturile coborau, cu toate ca era soare, la 17-19 Grade C, facand condusul sa nu fie un calvar. Ma gandeam cam cum are sa fie in Sudan la 45 grade, dar am lasato balta caci nu are rost sa ma gandesc cum are sa fie deoarece am sa vad cand am sa ajung acolo.

Am trecut pe langa al patru-lea oras ca marime din Africa de Sud, Port Elizabeth, un oras ce imi aminteste de Constanta. La intrarea in oras se vede portul si Balizele. Este orasul “ vinturilor”. La intrare, autoritatile verifica greutatea corporala a fiecaruia sa vada daca te califici sa intri in oras si sa nu fi luat de vant. Anorexicii nu se califica. Noi ne-am calificat fara probleme. Bucurie mare. (chiar ati crezut???)

Am facut mai multe ore de cat trebuia pe acelasi motiv ca si inainte, drumurile sunt in constructie si sunt multe locuri de asteptare. Am trecut prin orasele mici si mari, cu arhitectura coloniala si moderna si peisaje minunate.

Un eveniment foarte important s-a intamplat astazi si anume, Terracanul a implinit 200 000 KM. Am oprit, i-am mai dat un pic de ulei, mai bun de cat de obicei, ulei cu infuzie de ciocolata si frisca, i-am spus LA MULTI KILOMETRII si am plecat mai departe.

Asfaltul serpuia pe campii, taia dealurile, iar intr-un final am ajuns in Knysna unde din pacate se facuse noapte si nu am putut sa mai facem poze. Foarte pacat caci intrarea in localitate este superba……deodata dealurile se deschid, iar dupa o curba apare orasul acesta superb inconjurat de apa , cu insulite, unde stralucesc vilele de vacanta a celor ce floarea preferata este Orhideea. Bravo lor. Sid si Gail ne asteptau cu drag, iar noi am avut socul de a il vedea pe fiul lor Scott care acum 5 ani era la varsta cand nu prea era bagat in seama, iar acum este un tanar foarte frumos si bine crescut. Copii cresc iar noi imbatranim. Viata merge inainte. Am iesit la restaurant sa sarbatorim, iar dupa ce am povestit “ de toate pentru toti” am dormit de data aceasta in pat. Minunat…………

PENTRU A VEDEA TOATE FOTOGRAFIILE TE ROG APASA PE LINKUL DE MAI JOS:

https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/04MayFromGonubieToKnysna

Plecarea de acasa

:02/Mai/2012 a fost stabilita ca ziua de plecare de acasa , din Durban. A trebuit sa stabilim o data , deoarece altfel pregatirile nu se termina niciodata, intotdeauna mai este cate ceva de facut, de organizat si de cumparat, asadar ziua de 02 Mai a sosit si am fost gata de plecare. Dar nu a fost sa fie asa, deoarece pasapoartele noastre inca erau in Johannesburg la ambasada Ethiopiei pentru viza, viza care trebuie sa ia 2 zile a luat de pe data de 17/Mai pana pe data de 3 Mai. Cu ocazia aceasta am mai invatat ceva, Pastele in Ethiopia este pe data de 24 Mai, iar anul nou pe data de 11 Septembrie. Cu toate ca suntem obisnuiti cu sistemul African de timp si rezolvare a lucrurilor, frustrarea a fost foarte mare, dar nu puteam face nimic de cat sa asteptam. Asadar pasapoartele au fost aduse de DHL pe data de 02Mai la ora 19:00.  Acum am fost gata de plecare.

03 Mai a fost o dimineata fantastica, plina de bucurie si tristete. Cand ne-am trezit, micul dejun era deja pe masa, preparat de Andrei, fiul nostru si Candice, prietena lui. nu am vorbit prea multe, fiecare era prea ocupat cu gandurile lui, Andrei si Candice se gandeau cum are sa fie 6  luni singuri acasa, iar noi ne gandeam cum are sa fie 6 Luni singuri in lume. Dar raspunsurile la aceste intrebari le vom afla. Cert este ca totul v-a fi nou si plin de surprize ( speram ca de buna calitate).

Am facut cateva poze, am filmat, am scurs cateva lacrimi ( adica Ei, nu Eu) deoarece in Africa, primul lucru ce trebuie invatat este sa nu areti ca esti slab, caci te papa Leul, am incalecat pe Terracan si am plecat. Primul pas a fost facut, primul pas in orice in viata este cel mai greu, dar o data facut trebuie mers inainte, iar omul are posibilitatea de a se adapta si a face un plan in orice situatie.

In prima zi am stabilit sa parcurgem 650 Km si sa inoptam la Gonubie, un orasel pe malul Oceanului Indian, langa East London. Drumurile in Africa de Sud, in special autostrazile sunt foarte bune si bine intretinute. Sistemul de autostrazi a fost facut de pe vremea Apartheid-ului, pentru a se putea trimite armata in orice punct al tarii cu mare viteza, in combaterea demonstratilor impotriva guvernului. Acum sunt foarte folositoare pentru toata lumea, mai ales intr-o tara asa de mare. Am plecat din Durban, oras port la oceanul Indianaltitudine 0 si am continuat pe N2 pe coasta pana la Port Shepston, unde drumul lasa plajile magnifice si se indreapta inspre munti, pana la altitudinea de 1800 m, unde peisajul este de o frumusete deosebita, chiar fiind sfarsitul toamnei, totul este verde si plin de viata. Am ajuns in Kokstad, un orasel de rascruce unde in timp de o luna v-a ninge. Autostrada continua prin munti, traversand Transkei-ul, o regiune care a fost independenta pana in 1992, iar acum este parte din Africa de Sud. Am fost prin partile acestea acum 10 ani in urma si totul era jalnic, stalpii de curent aratau ca palmierii deoarece sarmele erau furate iar doar cate un metru de sirma mai atirna pe stalpi, langa sosea erau sute de cadavre de masini arse si desmembrate, masini furate din Africa de Sud. Spre bucuria mea si a tuturora, peisajul de astazi este cu totul diferit. Stalpii au fire, totul este curat, casele vopsite in culori vesele si se vede cum localnicii prospera. Din Mthatha, capitala regiunii drumul incepe sa coboare lent inspre coasta. Din pacate 650 km i-am parcurs in 12 ore in loc de 7 ore deoarece sunt foarte multe locuri unde se lucreaza la autostrada, iar sunt asteptari de minim 20 minute.

 

Am ajuns in Gonubie pe la ora 19;30, era deja intuneric, deoarece soarele apune la 18:00. Camelia avea adresa unui loc de camping, unde am avut onoarea de a desvergina cortul de pe masina. Eram obositi, ceea ce a ajutat mult deoarece am dormit foarte bine. Prima zi a expeditiei se terminase.

Pentru a vedea tot albumul apasa te rog pe linkul de mai jos:
https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/03MayRoadToGonubie

Vaccinuri si medicamente

(vaccines and medicines)

Capitolul Vaccinuri este foarte vast si controversal. Singurul vaccin ce trebuie facut obligatoriu este pentru Febra Galbena, dar cum ai contact cu atita lume, iar Africa este locul unde bolile nu dispar trebuie sa fi un pic mai precaut si sa incerci sa te protejezi. Intradevar si daca asculti de toti ce spun ar insemna sa te injectezi pana devii sita. Am facut vaccin impotriva Febrei Galbene, Hepatita A si Antetetanus. Pentru Holera nu am luat nimic deoarece este un virus de apa si nu vom bea apa decat purificata din bidonul masinii, ( am instalat un tank de apa de 50Litri ) iar vom evita sa mancam fructe si salate fara sa le spalam in prealabil cu apa purificata de noi. Asa ca luam o sansa. Pentru TBC nu este vaccin asa ca incercam sa nu ne pupam cu localnicii. Restul de boli nici macar nu am auzit de ele, deci nu am nici o intentie sa fac cunostinta si cred ca nici ele cu mine.

Pentru Malarie, care este cel mai mare ucigator al continentului African, din nou este foarte controversal caci fiecare are cate o idee. Unii spun sa iei pastile de preventie iar altii care sunt mult mai multi spun sa nu iei ci sa te protejezi cu creme, sprayuri, sa porti bluze cu maneci lungi si pantaloni lungi si asa mai departe, caci pastilele, deoarece le iei pe o asa lunga durata iti ataca ficatul si rinichii, iar efectele adverse pe durata tratamentului sunt foarte rele, ca de exemplu: sensibilitate la soare, exzeme, scaderea sistemului imunitar si cosmaruri ( dupa ce ca dormi in jungla aia iti mai trebuie sa ai si cosmaruri……imi inchipui cum ar fi).

Avantajul nostru este ca in perioada aceasta este iarna, iar temperaturile nu sunt ridicate deci tintarii nu sunt prea activi. Am decis sa nu luam nici un tratament iar in caz ca facem Malarie avem testere si medicamente speciale pentru tratare.

Lista de medicamente ce am luat cu noi este foarte lunga si cuprinde absolut totul…..de la antihistamine la cele mai puternice antibiotice pentru toate partile corpului, asa caci in concluzie suntem acoperiti. Daca se intimpla ceva mai grav avem asigurare care include evacuare cu helicopterul la spital in Africa de Sud sau intr-o capitala unde spitalul te poate trata.

Deci speram pentru sa fie bine si sa nu avem nevoie. Inca un lucru pe care il avem si vom face tot posibilul sa nu il folosim.

Moment de Meditatie

 

In spatele casei este un canion, un loc minunat de reculegere , cand “ lista de cumparaturi” este prea lunga sau cand trebuie sa mergi sa iti faca o injectie cu virusi activi de Febra Galbena, si nu numai. Boli de care in Europa se citesc doar in carti sau se mai aud in “ Blesteme” si nici cei ce le folosesc nu au idee ce sunt sau cum se manifesta.

(English) Behind the house is a very nice and big Canyon, a wonderful place to meditate in situations when “ the shopping list” is to long or you have to go to the doctor to inject you with live yellow fever virus and not only. Diseases  which in Europe you find them in books or in curses and even the people who use them in curses have no idea what they are.

Camelia se gandea ce sa mai cumpere…..si cred ca i-a venit o idee, caci pare foarte bucuroasa………….

(English) Camelia is thinking what to buy next………and I think she just got a new idea, because she looks very happy……………….

Echiparea Terracanului

Nici nu stiu cu ce sa incep, atitea s-au intamplat de la ultima postare din 27 Februarie. Incerc sa etalez evenimentele in ordinea in care s-au desfasurat. Pregatirile pentru expeditie au inceput aproximativ acum 8 luni si nici o idee nu am avut atunci cate sunt de organizat . Terracanul a fost cel ce a luat cel mai mult timp si bani pana l-am adus in postura de astazi, adica sa fie in stare sa ne duca pana in Romania pe asfalt, nisip, noroi, ploaie, pe temperaturi de la –5C la +50C, fara sa ne faca probleme, sau asa cred ca v-a fi. Cum nu este nimic fascinant  fara surprize voi vedea ce v-a fi, dar acum sunt cu inima impacata ca am facut tot ceea ce am putut si am incercat sa ma asigur cu piese de schimb in eventualitatea unei surprize neplacute.

Pentru cei ce vor sa afle cam ce este de facut la o masina pentru un drum ca acesta incerc sa listez . Suspensia este foarte importanta si deaceea am montat suspensie pe gaz, Old Man Emu ( telescoape si arcuri), am schimbat barile din fata si spate, care erau de plastic, cu spoiler din fier powder coated, iar aceasta m-a ajutat caci am putut sa instalez inca o roata de rezerva sa o am cu mine, fara sa ocupe loc. Sub motor am instalat o placa de 5 mm care v-a proteja baia de ulei si cutia de viteze (foarte important). Am scimbat toata instalatia de racire, furtune si radiator, toate curelele uleiul din motor( evident) si cel din cutia de viteze, inclusiv din cele doua diferentiale. La suspensie am inlocuit capetele de bara, pivotii, toate bucsele. Directie noua. Am montat un snorkel, adica motorul trage aer de la 1.8 M de suprafata strazii si nu ca inainte de linga roata. Asta ajuta sa nu traga mult praf in filtru si sa oxigeneze mai bine motorul iar in acelasi timp daca trebuie sa trec prin apa nu este nici o sansa sa intre apa in motor.

Toate acestea nu le-am inlocuit caci nu erau bune, dar am considerat ca mai bine le schimb aici iar piesele ce le-am dat jos le-am luat cu mine ca piese de schimb, in caz ca…….am surprize. Deci cam acestea au fost schimbarile si modificarile facute la Terracan. Am schimbat toate 6 cauciucuri cu BF Goodridge toate terenurile 245/65/16, toti spun ca acestea sunt cele mai bune cauciucuri de teren. Deocamdata ii cred, ramane de vazut.

In acelasi timp a trebuit sa echipez Terracanul cu portbagaj deasupra, pentru cort si cu un sistem de sertare in care sa pot tine lucrurile organizat si sa nu trebuiasca sa golesc tot portbagajul cand caut ceva. Sunt norocos caci cunosc oameni minunati care m-au inteles ce vreau si mi-au facut un sistem fantastic, asa cum l-am conceput si desenat.

Am instalat un cort HowlingMoon, special pentru a se folosi pe portbagaj fara a se da jos, foarte ingenios si confortabil, ( 3 minute sa il deschizi si 3 minute sa il inchizi) fantastic.

      Andrei m-a ajutat sa instalez cortul……….tot vrea sa doarma o noapte in el dar inca nu a avut shansa…………..dupa ce ma intorc ii dau si lui Terracanul  “ o tura “

Deoarece nu am gasit sa cumpar tank de combustibil separat a trebuit sa montez 4x 20 Litri, Jerry cans, deci tancul original are capacitatea de 75 litri si cu 80 litri extra am sa am 155 litri de motorina cu care sper sa pot face 1300 de kilometri. Masina este foarte incarcata, asa ca nu stiu consumul care v-a fi…am sa va spun pe parcurs. Am schimbat si sistemul audio care este chiar foarte important la un drum asa de lung, pot sa play DVD, prinde si televiziunea locala, GPS, 3G, camera de luat vederi cand dau cu spatele…are de toate..( cred ca daca se concentrau un pic mai mult il faceau sa faca si cafea) poate la anul……….

Acum semnele…….Andrei cu talentul lui mi-a design un logo chiar foarte frumos si cu ajutorul technologiei si al unei companii de semne , care a inteles ce vreau am terminat si cu semnele.

Terracanul este gata de drum…………………

Deepak si Praman de la Goodwork Shopfiters, doi oameni minunati cu care am deosebita placere sa ne cunoastem de peste 15 ani, au facut sistemul de sertare.

Deepak and Praman the owners of Goodwork Shopfitters, two wonderfull people which I have the pleasure to know them for more than 15 years.  Skills to the maximum. Thank You.

   Aveen, de la compania Dunson Motors este mecanicul care de mai bine de 5 ani se ocupa de tot ce am nevoie la masini. Un om deosebit care a luat foarte in serios expeditia aceasta. L-am numit mechanicul principal Cape to Cairo.L-a prins si pe el virusul aventurii si si-a dat toata silinta sa ma ajute. Nu a lasat nici un muncitor de-al lui sa atinga masina,( deci daca ceva nu este in regula el este raspunzator)….glumesc. Multumesc mult.

Aveen, the owner of Dunson Motors, he is my friend and mechanic for all my cars for more than 5 years. A fantastic guy and he was very cautious with the car. He is the principal mechanic for Cape to Cairo, he got the virus of adventure. Only himself worked on the car, without taking any chances. If something will go wrong he will be to blame…..i am joking. Thank You Aveen.

Acum au ramas maruntisurile de cumparat si aranjat in Terracan. Am facut liste cu ce trebuie si am inceput aprovizionarea. In fiecare zi se aduna cate ceva, tot mai multe erau bifate pe lista si gramada se facea tot mai mare. De necrezut cate lucruri trebuiesc, dar de fapt din tot ce am luat peste 70% sper sa nu folosesc , deoarece sunt lucruri care trebuiesc sa le avem …in caz ca se intampla ceva.

Poza este luata cand nici jumatate din ce era pe lista era bifat

Am sa postez listele separat , ca o indicatie pentru cei ce vor face o expeditie in Africa.