Oriunde te-ai afla, poti ajunge acasa,

A fost Mottoul Expeditiei si intradevar am ajuns, in ROMANIA, am trecut linia de sosire, pe data de 08 Septembrie 2012, dupa patru luni de Expeditie, patru luni ce nu le vom uita niciodata.

      Podul peste Dunare de la Giurgiu      

Trecerea Dunarii a fost un moment in care am plans amandoi de bucurie si emotii, un moment visat de luni de zile. La frontiera, ofiterul s-a uitat lung la masina si la noi, iar dupa o analiza vizuala ne-a intrebat…” voi de unde veniti?” la care i-am raspuns cu vocea tremuranda de emotii ca venim din Africa de Sud si calatorim de patru luni. Ati trecut prin toate tarile acestea?..ne-a intrebat…la care i-am raspuns Da, bineinteles. Mi-a intins mana si zambind respectos ne-a spus….A-ti avut mare curaj…….Felicitari……..Bine a-ti venit acasa!  Intr-adevar ne-am simtit acasa, locul unde nu recunosteam nimic dar simteam ca stim totul, locul unde dupa atatea luni stiam unde mergem si unde are sa ajungem in seara respectiva. Drumul pana la Bucuresti a fost o clipire de ochi. Am fost asteptati de doua persoane minunate, Cathy Campean de la Radio Prodiaspora si Roxana Iorgulescu de la Radio Romania International, care au fost alaturi de noi, virtual, pe tot parcursul Expeditiei, aceste doamne minunate au facut posibila difuzarea tuturor inregistrarilor ce le trimiteam din Africa. Dupa imbratisarile de rigoare am decis sa mergem la studiourile Radioului sa dam un interviu. Totul se intampla asa de repede in comparatie cu ritmul african. Fericiti dar foarte obositi am reusit sa ducem interviul pana la capat, in ciuda faptului ca erau atat de multe de spus, simteam ca toata informatia se blocheaza dar cu ajutorul Roxanei care este profesionista in ceea ce face, a stiut sa extraga din noi totul. Foamea si dorinta de a intalnii un alt prieten, Mitu Stanculescu, pana in seara aceea virtual,  ne-a oprit din inregistrari si am mers la o terasa unde in compania micilor, papanasi si bere am petrecut cateva ore minunate inconjurati de acesti oameni fantastici. Odata ajunsi la hotel am cazut lesinati de satisfactia personala si de faptul ca este prima noapte care o dormim in Romania. Micul dejun servit pe terasa hotelului si admirand Bucurestiul cum incepea sa straluceasca in razele soarelui de toamna ne-a dat energia de a continua drumul inspre Petrosani unde familiile ne asteptau cu nerabdare. Bucurestiul este un oras destul de mare si frumos, aerisit, cu bulevarde largi si curate, o schimbare in bine fata de orasul care il stiam eu cu ani in urma. Schimbarile sunt evidente ochiului care se uita la ele nu in fiecare zi.

Drumul pana la Petrosani este foarte bun si te duce prin munti si localitati cu case frumoase la portile carora se afla cate cineva care asteapta pe cineva sa vina. Toata viata este o asteptare si o despartire de cei dragi. Acest lucru ne da speranta si rabdare sa  trecem prin viata. Lumea in general, din pacate, nu este prea fericita, un fapt care ma dezamageste si in acelasi timp, sincer nu il inteleg pe deplin. Am realizat de-a lungul acestei Expeditii ca viata, cu toate aspectele ei si totul ce ne inconjoara, este bazata pe comparatie. Comparatia ne da simtamantul de fericire sau tristete, de multumire sufleteasca sau depresie, de saracie sau bogatie. Ce ne face cu adevarat fericiti?……in toate cele 14 tari din Africa unde 99% din populatie nu au mai nimic si asta inseamna o saracie totala, nu au uitat sa zambeasca si sa se bucure de prezent. Au invatat sa aprecieze putinul acela pe care il au si sa nu confunde avutia, lucrurile materiale cu fericirea. Este o forma de viata care nu lasa stresul sa te predomine si sa iti controleze viata.

   Defileul Jiului

Dupa traversarea muntilor Carpati prin stramtoarea  Defileul Jiului, am intrat in Petrosani unde parinti, surori si nepoti ne asteptau cu nerabdare si spre surprinderea noastra Televiziunea era si ea prezenta sa prinda acele momente de bucurie sincera si lacrima aceea care se rostogoleste pe obraz. Emotiile au fost la maxim si am stiut in acel moment ca Expeditia Drumuri Africane 2012 a luat sfarsit si a fost un succes. Am reusit sa unim cel mai Sudic punct al Africii, orasul Cape Town cu Petrosaniul, un oras mic, frumos si pitoresc, ascuns la poalele muntelui Parang, am reusit sa demonstram ca intradevar “ oriunde te-ai afla, poti ajunge acasa” si in acelasi timp sa aratam prin ochii nostrii, ajutati de miile de fotografii, 32 de filmari video, 20 de inregistrari audio, toate acestea trimise pe calea internetului la cei 12 000 de suporteri prin cele 109 relatari pe blog, cum arata Africa. Acest continent Vast, Negru si tinut in umbra, un continent cu toate formele de relief posibile pe care traieste o populatie de peste 1 Bilion de oameni. Suntem primii Romani care au facut acest drum de 20 000 de Kilometrii cu masina si sunt convins ca vor urma multi altii dupa noi, caci sincer va spun, merita sa o faceti, este o experienta unica, o experienta de viata. Cu cat marim cercul care ne inconjoara, cu atat se schimba comparatiile vietii si poate reusim sa fim mai fericiti in aceasta viata unica si foarte scurta.

 Petrosani, locul unde ne asteptau familiile…  Locul de SOSIRE

Va multumim tuturor pentru suportul moral acordat pe parcursul Expeditiei si pentru interesul ce l-ati aratat. Toti cei ce doresc mai multe informatii legate de aceasta Expeditie si Africa in general, va rog sa nu ezitati sa ne contactati pe adresa de email    drumuriafricane@gmail.com   si va vom asista cu tot ce este posibil.

Pentru a vedea intregul album de fotografii, apasa te rog pe linkurile de mai jos:

https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/08092012AmAjunsInROMANIA

https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/08092012DeLaBucurestiLaPetrosani

https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/09092012RomaniaLaDestinatiePETROSANI

Bulgaria

planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ, este o zicala pe care cu totii o stim si pe data de 07 Septembrie s-a si dovedit adevarata, caci am plecat din Istanbul cu gandul sa ajungem in Bucuresti iar la granita cu Bulgaria am stat 5 ore, inconjurati de mii de masini cu numar de Germania cu soferi si pasageri Turci, care se intorceau din concediu in tara lor adoptata Germania. Nici macar nu ne-a trecut prin cap ca asa ceva v-a fi sa traim si in special la intrarea cu Bulgaria. Dar nu este calatorie fara peripetii, caci daca ar fi asa ar fi plictisitoare. Cinci ore de asteptare in caldura si claxoane de frustrare. Ne aflam intr-o mica revolutie. Oficialitatile de vama din Bulgaria se miscau in doua viteze si anume: incet si foarte incet. Visul de a intra in Romania pe data de 07 Septembrie, data ce reprezenta exact patru luni de cand Expeditia Drumuri Africane 2012 a plecat din cel mai Sudic punct al Africii si anume Capul Agulhas.

Frontiera cu Bulgaria 

Am stat la rand foarte cuminti si nerabdatori sa trecem de frontiera. Viza nu ne-a trebuit deoarece inca din Turcia am intrat cu pasaportul Romanesc, lasand-ul pe cel Sud African in bord. Avantajul de a avea doua pasapoarte. Dar Terracanul nu are doua pasapoarte, este doar Sud African, asa ca a trebuit sa cumpar asigurare pe o luna de zile ce a costat 166 US dolari. Foarte mult dar nu este tocmeala.

Confirmarea ca suntem pe drumul cel bun

Am avut planul initial de a vizita Bulgaria si anume, statiunile Burgas si Varna, dar din nou am renuntat datorita dorintei de a ajunge in Romania cat se poate de repede. Am optat pe traseul cel mai scurt spre Bucuresti si ne-am oprit la Nova Zagora, un orasel mic, curat si cu mancare buna, aproape ca la mama acasa. La restaurant seara am comandat carnat de casa si ceafa de porc, iar Camelia cotlet de porc. Mancand am realizat ca nu mai mancasem porc de patru luni, mai exact de cand plecasem din Africa de Sud. A fost foarte bun dar eram constienti ca porcul in Romania gusta mult mai bun. Tot in Bulgaria a fost primul loc de la plecarea din Africa de Sud unde am baut apa de la robinet, un lucru care nici nu il bagam in seama atata timp cat nu trebuie sa stai luni de zile in tari unde apa de la robinet nu este potabila. Un privilegiu deosebit care sute de milioane de oameni nici macar nu isi pot inchipuii ca este posibil.

 Tunel cu case deasupra…foarte frumos si interesant

Bulgaria este ca o sora mai mica a Romaniei, cam aceasi gena, este o introducere la Romania. Ne-am simtit foarte aproape de casa si fericiti. Drumurile nu sunt grozave, chiar rele in unele portiuni, deci au mult de lucru pana sa ajunga la standarde Europene. Nu am vizitat nimic special, dar viile si dealurile impadurite sau nu, ne dadeau o senzatie de bucurie si siguranta ca suntem aproape acasa. In directia aceasta este Romania….

Pentru a vedea intregul album, te rog apasa pe linkul de mai jos:

https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/07092012EuropaBulgaria

 

EUROPA

Data de 06 Septembrie 2012 a fost o zi foarte semnificativa prin faptul ca am trecut podul peste stramtoarea Bosfor-Dardanele, in Istanbul, ceea ce a marcat intrarea in Europa. Cu doar 6 zile in urma ne aflam in Africa, traversasem Marea Mediterana, am parcurs 1200 de Km in Asia, iar acum treceam podul sa calcam pe continentul Europa. Prea multe schimbari si prea multa informatie intr-un timp asa de scurt.

      Podul peste Bosfor-Dardanele    Vederea de pe pod…… 

Istambulul ne-a coplesit prin frumusetea lui, aglomeratie, autostrazi intortocheate si cladiri vechi combinate intr-un spectacol reusit cu cladiri si arhitectura noua si cu gust, iar vorbind de gust, magazinele si tarabele pline de bunataturi pe gustul nostru, ne-am trezit ca suntem un pic hipnotizati si fascinati de tot ceea ce ne inconjura. Am stabilit in prealabil sa petrecem cateva zile in Istanbul, sa ne plimbam pe strazi fara frica si sa ne bucuram de abundenta de restaurante si magazine. Aveam o adresa de GPS pentru un camping care a luat cateva ore sa il gasim. Intr-un final, cu ajutorul unui Turc foarte amabil am reusit sa ajungem la acest loc care se afla pe malul Marii Negre. Un loc ca si o parcare, cu mult beton, ingradita cu plasa, unde ne-am intalnit cu o masina din Canada care era acolo de doua zile si spre surprinderea noastra ne-au spus ca doar cu o jumatate de ora inainte de venirea noastra, cineva le-a deschis usa de la masina si le-a furat Laptopul. Bun venit la realitate, ne-am spus si am realizat ca fiind in Europa inconjurati de oameni civilizati si nu de triburi salbatice, nu inseamna ca suntem in afara oricarui pericol. In prealabil a fost o senzatie de siguranta, o senzatie naiva care nu a durat din nefericire prea mult. Cheful si dorinta de a sta si vizita a inceput sa se evapore, la fel ca si apa de pe lacul sarat. Eram pe ultima suta de metrii si nu acceptam ideea de a fi opriti sau nici macar incetiniti de nimeni si de nimic, am simtit ca suntem plini de informatii si nu ar fi just sa continuam vizitarea de temple, moschee, muzee si cladiri caci nu simteam dorinta de a mai acumula mai multa informatie. Este ca si cum mananci o mancare foarte buna cu stomacul plin. Nu te bucuri de ea. De aceea am decis ca in ziua urmatoare sa plecam inspre Romania, iar in Istanbul sa ne oprim cand vom merge inspre Africa sa il vizitam si sa ne bucuram cu adevarat de frumusetile acestui oras Otoman.

    

O plimbare pe faleza Marii Negre, urmata de restaurante si cafenele cu mancaruri bune si oameni minunati, fotografii din timpul mersului, a fost vizita noastra in Istanbul, dar a fost suficienta sa ne determine sa ne intoarcem.

   Camelia vinde fructe in piata centrala…..

Dimineata am plecat inspre Bulgaria cu planul sa ajungem in Bucuresti in aceasi zi, o distanta de 650 Km, care pentru noi in comparatie cu drumurile facute de-a lungul Expeditiei era chiar mica si fara probleme, dar din pacate nu a fost sa intram in Romania in aceea zi.

Pentru a vedea intregul album, apasa te rog pe linkul de mai jos: 

https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/06092012TurciaIstanbulEUROPA

Mediterana si Asia

Trebuie sa incep blogul acesta prin a cere scuze de intarzierea acestei relatari, dar evenimentele s-au intamplat cu repeziciune si mi-am dat seama ca de doua saptamani nu am mai scris.

Vaporul mult asteptat, intr-un final si-a ridicat ancora din Egypt avand in cala lui 70 de Tiruri Turcesti si Terracanul nostru, bineinteles 70 de soferi Turci, care de la prima intalnire am constatat fara surprindere ca sunt oameni minunati si spre linistea noastra sufleteasca si ei impartaseau aceleasi crunte experiente traite in Egypt. Ascultand nemultumirile si indignarea lor m-au facut sa inteleg ca nu este nimic gresit cu mine, ci intradevar sistemul din Egypt nu cruta pe nimeni, indiferent de nationalitate, religie sau motivul pentru care te aflii in acea tara. Vaporul Apollonia este sub pavilion Moldovenesc si cu echipaj Rusesc deci imediat am simtit ca Expeditia noastra se apropie vertiginos de sfarsit, un sfarsit pe care l-am visat de luni de zile, poate chiar de ani, un sfarsit care simteam ca nu ne mai poate opri nimeni si nimic sa il trecem. Marea Mediterana este o frumusete salbatica si nu este greu de comparat cu desertul, locuri la fel de linistite, cu orizonturi care se unesc cu cerul fara nici o obstructie, un peisaj care este la fel pe toate cele 360 de grade. Peisajul a fost schimbat doar cand in partea dreapta si-a facut aparitia dealurile si relieful muntos al insulei Cipru, o insula pe care de mult vrem sa o vizitam iar de data aceasta am fost atat de aproape dar in acelasi timp departe de traseul nostru, care ne ducea doar cu 10 noduri marine inspre Mersin, Turcia. Dupa trei zile de spart valuri Mediteraniene, povesti cu Turcii care nu vorbeau o iota engleza, dar ne-am inteles povestirile si amabilitatea, combinata cu respectul reciproc, doar prin zambete si gesturi, o limba universala care se practica in toata lumea, incepand cu triburile din Africa si pana la Bruxelles.

 Apollonia pregatita de incarcare

Incarcat si gata de plecare…    Ce minunat este sa stai sa bei un ceai, iar altcineva sa fie atent la drum…….

Pe data de 4 Septembrie, exact la 4 luni si o zi de la plecarea din curtea noastra din Durban, am pasit pe continentul Asiatic, lasand in urma Africa. Am fost emotionati de faptul ca intram intr-o lume diferita, dezvoltata economic, cu oameni grabiti si stresati, deci tot ce ne inconjura era total opus fata de ce lasasem in urma in Africa. Frica de pustietate se transformase in frica de aglomeratie, animalele salbatice se transformase in “ animale “ de fier care te inconjurau, iar sunetele acestor animale de fier era claxonul. O lume unde totul se intampla la secunda, unde nu te poti oprii unde si cand vrei, sa admiri ceva frumos sau deosebit, o lume unde toti se grabesc undeva si nu au timp dedicat la ceea ce ii inconjoara. Total opus Africii, un continent unde timpul nu reprezinta nimic, unde totul se intampla cu incetinitorul si maine este o alta zi. Dupa formalitatile din Mersin de emigrare si vama, ( terracanul a fost pus la raze X ), am continuat drumul inspre Ankara, un drum de autostrada, foarte bun si aglomerat dar care a facilitat parcurgerea sutelor de kilometrii, fara efort. Am decis sa nu intram in Ankara si sa petrecem mai mult timp in Istambul. La un moment dat nu am putut sa nu observam un lucru foarte inedit si special si anume, un imens platou alb care se intindea pana la orizont. Initial nu am stiut ce este. Parea ca si un patinuar, lucru ce nu putea fi deoarece afara erau 35 de grade C. La prima posibilitate am iesit de pe autostrada sa ajungem mai aproape sa vedem ce este. Acest platou alb era de fapt un lac care se evaporase si a ramas doar sarea. Este o senzatie unica si deosebita sa te plimbi pe un platou de sare.

Debarcarea in Turcia

Pe sare…  Lacul Tuz Golu, Lacul de sare

Turcia este o tara foarte dezvoltata, cu o infrastructura bine pusa la punct iar oamenii sunt amabili si ospitalieri. O tara foarte frumoasa. Autostrada serpuieste printre munti, care ii taie cu multimea de tunele si ii uneste prin viaducturile foarte inalte si numeroase. Turcia nu este ieftina si pare mult prea scumpa si prin faptul ca faceam comparatie cu Africa, iar combustibilul este cel mai scump din lume, fapt ce am stiut inainte de a intra in Turcia si am umplut toate canistrele si rezervorul cu motorina in Egypt. Macar atat este bun in Egypt, pretul la combustibil.

Intersectie in Turcia, la fel ca si SpagheteleUnul din zecile de tunele……

Peste noapte am poposit la un hotel unde am cazut rupti dar bucurosi ca distanta pana acasa este mai mica de cat a fost ieri.

Pentru a vedea intregul album, apasa te rog pe linkurile de mai jos:

https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/01092012PlecareaDinEgyptApollonia

https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/04092012SosireaInTurciaMersin

https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/04092012TurciaMersin

https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/05092012TurciaMersinLaAnkara

https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/05092012TurciaAnkaraDesertulDeSare

ADIO !!!!!!!!!!! Egypt

In ultima relatare din Egypt, eram cu nervii la pamant datorita birocratiei si a incompetentei dovedita de catre oficialitatile Egyptene, dar din nefericire era doar inceputul, doar o picatura in oceanul cel vast al minciunii, sarlateniei si avariei. Pe data de 22 august am sunat si vorbit personal cu agentul, Nagar Shipping, din Port Said care se ocupa cu organizarea si planificarea vaporului care trece Marea Mediterana spre Turcia si ne-a advertizat ca daca nu suntem in biroul lui pe 23 August la 9:30 nu mai prindem vaporul de sambata 25 August. Am anulat locuri de vizita ce erau planificate sa le facem in Cairo si ne-am indreptat inspre Port Said si la ora 9:00 eram in fata biroului, caci biroul era inchis si Nabil, bossul, nu a venit de cat la ora 11:00, ceea ce a marcat un inceput de relatie foarte fructuos. l-am intrebat cand pleaca vaporul si ne-a asigurat ca Sambata 25 si ca noi vom conduce masina in vapor, nu trebuie sa dam cheile la nimeni si ei se vor ocupa de totul ce tine pasageri fara nici o problema, iar pentru Terracan este un alt agent care se ocupa de actele masinii, agent cu care trebuie discutat separat. Nabil ne-a spus intitial ca plata pentru a ne imbarca noi si Terracanul este : 600 US Dolari masina si soferul si 300 US dolari pe pasager iar comisionul lui este de 125 US dolari. L-am intrebat daca se poate sa ne faca o reducere si s-a uitat la mine cu o privire in care am citit mesajul: tu esti alb, turist,trebuie sa ai bani si nu stiu ce reducere iti trebuie??  dar in cuvinte mi-a spus ca daca vreau o reducere sa sun la agentia din Alexandria, cum ar veni, agentia “mama” si sa intreb acolo. Bineinteles am sunat si am vorbit cu o creatura pe numele de Hain ( sau cam asa ceva) o femeie foarte artagoasa care prima intrebare a fost “ din ce tara sunt??” iar dupa intrebarea daca nu poate sa imi faca o reducere m-a informat ca ba da poate si chiar are sa imi dea o oferta foarte buna si anume : 850 US dolari pentru masina si 300 pentru pasager iar comisionul ramane 125 US, deci plecasem de la 1025 Dolari si acum dupa oferta ajunsesem la 1275 dolari.  Am simtit ca ori nu ma fac eu inteles ori discut cu tampiti. I-am spus ca pretul initial era mai mic, la care mi-a explicat ca Nabil nu stie ce face…….deci agentul ei …..de ce il tine aici???? daca nu stie ce face….sau tot ceea ce Nabil face este sa tortureze mental fiecare turist care are nevoie de serviciile acestui Feribot. Dupa discutii mai aprinse am ajuns la suma finala de 1175 dolari. Eram prea obosit sa continui sa inteleg ce se intampla si cum este posibil ca acesti oameni sa conduca o companie. Am platit, mi-a dat chitanta in araba si am plecat la urmatorul agent sa rezolvam cu masina. Actele masinii costa 334 US dolari, asta include vama, care nu inteleg de ce trebuie platita de doua ori, la intrare si la iesire, predarea numerelor egyptene, comisionul agentului si multe altele care nici macar nu stiu ce sunt . Pentru a rezolva toate actele acestea, in ciuda faptului ca platesti agent, a trebuit sa ma plimb din birou in birou si dintr-o parte in alta a orasului doua zile sa rezolvam cu actele. Terracanul a trebuit sa il parcam in garajul vamii deoarece numerele egiptene au fost predate si nu mai ai voie sa conduci . Sambata pe data de 25 August am predat camera la hotel si asteptam un telefon de la Nabil sa mergem la vapor. Nabil nu a mai raspuns, a plecat in concediu si disparut a fost. Am mers la biroul Nagar si acolo am cunoscut o alta creatura la fel de parsiva si incompetenta ca si seful lui, pe numele Mohamed. Ne-a spus cu un ras sarcastic ca vaporul nu pleaca sambata si poate duminica sau luni….bineinteles toate aceste presupuneri urmate de permanenta zicala “ daca are sa vrea Domnul “ si Domnul bineinteles este forta aceea divina pe care isi pun speranta si la care se roaga de 6 ori pe zi si bine fac caci doar o forta divina poate sa-i mai salveze si sa le lumineze calea sa ii faca oameni mai buni si mai onesti.

Aceste promisiuni goale le-am auzit timp de 10 zile, timp in care a trebuit sa platim pentru hotel, mancare, parcarea Terracanului in vama , toate aceste plati care impreuna erau in jur de 100 USdolari pe zi intr-o lume normala cu oameni care stiu ce inseamna afaceri si se gandesc la viitor si nu doar la ziua de astazi ar fi trebuit sa fie platite de catre agentie……..dar nu in Egypt!!!!!

    Oficiul meu timp de 10 zile in Port SaidSi al Cameliei

In una din zile, sa mai uitam de stresul de zi cu zi, am decis sa mergem sa facem o baie in Marea Mediterana si sa stam la plaja. Cand am ajuns la plaja din Port Said nu ne-a venit sa credem ce ne vedeau ochii. Plaja este acoperita de gunoi, sute de metrii de plaja acoperita in sticle de plastic, pugi, cutii de carton, badoage de cola, este exact ca si cum ai face plaja in locul unde se arunca gunoaiele orasului. De necrezut ca asa ceva exista si ca locuitorii acestui oras pot sa fie proprii lor dusmani. Era ceva lume pe plaja si cel mai trist este lucrul ca se pare ca nici nu le pasa. Copii se jucau printre gunoaie, scoici si nisip. Apa a fost foarte calda si placuta dar vederea plajii dinspre mare parca este mai trista, deci nu am stat in apa mai mult de 10 minute, am facut cateva fotografii sa le arat intregii lumi sa vada cum se traieste intr-o tara araba. Gunoiul peste tot, pe strazi, pe plaja, in birouri si in toate institutiile de stat si particulare. Peste tot si mult. O natiune murdara care se pare ca gunoiul face parte din cultura araba. Trist si rusinos mai ales pentru o civilizatie antica care inca nu au invatat ca gunoiul nu este nici frumos si nici sanatos.

     Plaja din Port Said

Turistii care vin sa viziteze Egiptul sunt luati cu autocarul de la aeroport, dusi in una din statiunile la Marea Rosie unde intradevar este frumos ( am auzit), caci plajile sunt curatate de catre hoteluri si stau acolo sa se bucure de soare si hospitalitatea Egiptenilor, dar adevarata fata a Egyptului este cu totul alta si este foarte trista.

Cum am mai spus si in trecut, nimic nu este pentru totdeauna, bune sau rele, toate trec si acum cand scriu sunt in cabina vaporului Apollonia, cu Terracanul care este parcat in burta vaporului si ne indreptam cu doar 7 noduri inspre Mercin, Turcia, unde vom ajunge dupa trei zile de spart valurile Mediteraniei si vom pune piciorul si cauciucurile in Asia.

Pentru a vedea intregul album, apasa te rog pe linkurile de mai jos:

https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/23082012EgyptPortSaid

https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/29082012EgyptPortSaid

https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/29082012PortSaidBeachfront

Desertul Sahara

Dupa experienta din Aswan, de abea am asteptat sa plecam dar bineinteles cum nimic nu este usor in Africa, nici de data aceasta nu am fost lipsiti de peripetii. In Sudan motorina este din abundenta la pretul foarte mic de numai 45 centi americani, dar stiind ca in Egypt este si mai ieftina am intrat cu rezervorul la Terracan, gol, caci in Egypt pretul este de 20 centi americani. Decizia aceasta s-a dovedit sa nu fie chiar buna, deoarece in ciuda faptului ca motorina este extrem de ieftina……..nu o gasesti. In jurul orei 14.30 am iesit din port si nu am mai vrut sa petrecem nici macar un minut in Aswan, dar cu rezervorul gol nu mergi prea departe si mai ales daca te indrepti inspre desert. Am oprit la o statie de benzina si bineinteles nu aveau motorina dar un Egyptean fantastic de amabil a venit cu mine sa cautam la alte statii. Intr-un final la o statie avea combustibil dar coada de masini era peste 3 Km, dar cum aici totul merge pe cunostinte si bacsis nu am stat la coada si am reusit sa umplu rezervorul cu 75 de litri, care in final m-au costat mai mult de cat in Sudan. Prima Oaza din desert era la 500 de Km iar din motive de securitate nu ai voie sa pleci din oras dupa ora 18:00 sau daca politia stie ca nu ajungi la destinatie inainte de inserat, te opreste. Mi s-a recomandat sa merg pe Desert Highway, o autostrada care nu trece prin localitati, deci este mult mai rapida, decizie ce nu a trebuit prea multa gandire, dar doar dupa 30 de Km am fost oprit la postul de control si intors inapoi. Deja se facuse ora 17:00. M-am intors in Aswan si am luat drumul prin sate, un drum plin de oameni si movile de reducere a vitezei, dar am reusit sa trec de posturile de control, ceea ce a fost un lucru bun. La destinatie am ajuns la ora 22:00, si am condus 3 ore prin intuneric, un lucru ce mi-am propus inca de la inceputul expeditiei sa nu o fac niciodata, dar simteam sa “ fug “ cat mai departe de energia negativa de la frontiera. Condusul noaptea in Egypt este ceva ce numai daca esti bolnav psihic o faci, deoarece Egiptenii conduc noaptea fara faruri si fara stopuri. Stiu este greu de crezut si inteles dar este adevarat. Se bazeaza pe luminile de la stalpi, sau lumina Lunii si cand se apropie de ceva cupleaza pe faza lunga. Nu sti ce sa faci?…sa razi sau sa plangi. De ce fac asta nu stiu, poate ei cred ca economisesc becurile sau bateria, in orice caz ambele scuze sunt o prostie care foarte usor te poate costa viata ta ( care la urma urmei daca gandesti asa poate merita sa mori) dar este foarte pacat de cei din jurul tau care sunt nevinovati. Spre fericire am ajuns cu bine in Oaza si am deschis cortul in mijlocul desertului unde am dormit sub cerul instelat, inconjurati de linistea profunda a nimicului. O vulpe de desert a fost singura vietate care si-a facut aparitia pentru a manca ceva.

Martin Arabul (port turban sa par ca sunt localnic) credeti ca am reusit? Cine mi-a furat Turbanul?????

Dimineata devreme am continuat drumul care serpuia printre canioane, dealuri de roca si dune de nisip si din cand in cand treceam prin cate un sat unde spre surprinderea mea intotdeauna am gasit motorina, care bineinteles de fiecare data costa diferit deoarece pompa arata cati litrii cumperi dar nu arata cat trebuie sa platesti, asta ramane la aprecierea fiecarui benzinar si credeti-ma nu prea ai nici o sansa de negociere in desert si Ei stiu asta. Ca sa ajungi la Cairo sunt trei variante. Prima este sa mergi pe autostrada ( plictisitor si nu este genul nostru), a doua este pe coasta de Est de-a lungul Marii Rosii, unde este foarte frumos si turistic, dar plaji am mai vazut de multe ori si are sa mai vedem, asa ca la fiecare kilometru parcurs prin desert, ne venea sa ne pupam de fericire pentru decizia ce am luato de a lua varianta aceasta. Distanta este mai mare cu 700 de Km dar motorina fiind foarte ieftina, nu conteaza.

In mijlocul Nimicului….

In aceste Oaze sunt izvoare naturale care alimenteaza cu apa potabila si care da viata. Plantatii de curmali, culturi de orez, porumb si verdeturi apar printre dunele de nisip. Este un spectacol de viata si moarte, unde apa este regizorul.

Viata si Moarte…..

In drumul spre Cairo prin desertul Sahara sunt doua zone foarte distincte si anume Desertul Alb, care poarta numele acesta datorita formatiunilor calcaroase si Desertul Negru. Nimic nu te poate pregatii pentru ceea ce am vazut in Desertul Alb. Este o adevarata capodopera a naturii, o expozitie de arta naturala care este foarte dificil si nici nu am sa incerc sa descriu in cuvinte deoarece frumusetea acestui loc este imaginatia fiecaruia dintre noi si daca asi incerca sa o descriu nu ar fi corect. Fotografiile vorbesc . Doar un lucru vreau sa mentionez, conducand printre aceste formatiuni, nu te simti pe Pamant. Ai senzatia ca esti sub apa si conduci printre corali. Fantastic si nemasurabil cu nimic ce am vazut pana acum. Doar FANTASTIC…… Dimineata ne-am trezit inconjurati de aceste statui naturale si am petrecut o zi admirand si fotografiind peisajul.

Desertul Alb Vedere din cort

Cu regrete a trebuit sa plecam si ne-am indreptat inspre Desertul Negru. O baie in asa zisa Oaza, care de fapt era un bazin de acumulare a fost fantastic de bine venita, inainte de a intra intr-o alta “ fata “ a desertului. Nisipul cel galben auriu este acoperit de pietre negre care impreuna formeaza o imagine bicolora care nu am mai vazut. Foarte interesant si deosebit.

La plimbare prin Desertul Negru Un buchet de trandafiri de desert pentru toate femeile ce urmaresc blogul nostru…..iar pentru barbati – o bere rece cand ne vom intalnii-----

O baie in Oaza…….cu localnicii

Dupa 1500 de kilometri parcursi prin Desertul Sahara a trebuit sa acceptam cu regrete in suflet ca s-a terminat si am intrat in Giza, Cairo, unde alte minunatii de data aceasta facute de om, ne asteptau.

Pentru a vedea intregul album, apasa te rog pe linkurile de mai jos:

https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/19082012EgyptSaharaDesert

https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/20082012SaharaOazaFarafra

https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/21082012SaharaDesertulAlb

Cape Town–Cairo s-a sfarsit

Drumul prin Desertul Sahara a continuat de-a lungul liniei de cale ferata Trans-Sahara si dintr-o data la orizont au aparut faimoasele Piramide, care este indiciul ca am ajuns in Cairo. Satisfactia de implinire a fost mare si am realizat ca este sfarsitul primului capitol din Expeditia Drumuri Africane 2012. Am gasit un Camping unde un dus de 30 de minute a fost primit ca o mana ceresca si ne-a pregatit pentru vizita la Piramide. Pentru a vizita Piramidele am mers cu masina dar din pacate nu am putut intra linga Piramide deoarece am fost oprit de politie pentru cele 4 canistre de motorina care le am pe portbagajul de pe Terracan si Ei au considerat ca sunt un pericol public in ciuda argumentelor mele ca aceste canistre sunt legale si nu am venit cu nici o intentie sa arunc in aer monumentele Egiptului si nu am nici o inclinatie de a fi sinucigas cu bombe. Nu m-au crezut si asa a ramas sa mergem pe jos. Nu este deloc departe si sunt o multime de arabi care ofera plimbari cu Camile, Cai si trasuri, dar nu este nevoie.

Trans Sahara noi doi si piramida

Piramidele sunt foarte mari si impresionante( dar nu stiu de ce am avut impresia ca sunt mult mai mari???!!!!!) si sunt deosebite prin arhitectura simpla dar foarte exacta si prin faptul ca au fost facute cu asa de multi ani in urma.( 4000 de ani)

Piramida Cheops sau Khufu’s construita intre anii 2560-2540 BC, fiind cea mai mare, cu cei 146.5 metri, urmata de Piramida Khafre si cea mai mica, Piramida Menkaure, sunt cele trei Piramide pazite de catre Sfinx, care este o statuie foarte mare, impresionanta si frumoasa, chiar si fara nas. Vizitarea acestora costa 10Dolari US, iar daca doresti sa intri in incaperea din Piramida platesti aditional suma de 14 Dolari US dar acest tunel in Piramida este o adevarata prostie si jecmaneala care nu merita absolut deloc banii.

Un pic de nisip cadou pentru AndreiCamelia este mare? sau piramida este mica?

Bine ca a fost acolo sa ma sprijin de Ea caci altfel cadeam

Sfinxul

A doua zi dimineata, mai precis pe data de 23/August am plecat din Cairo inspre Port Said sa ne imbarcam pe vaporul RO-RO care ne v-a trece peste Marea Mediterana in Turcia la Mercin. Bineinteles povestea de la intrarea in Egypt se repeta si suntem din nou bagati pana in gat in mizeria birocratica a Egyptului, o birocratie care este de neinteles si pentru localnici, un sistem ramas de pe vremea lui Mubarak care este foarte greu si de durata sa se schimbe si din nefericire este dusmanul economiei Egyptene. De doua zile umblam din birou in birou si din usa in usa impreuna cu agenti platiti cu bani multi sa rezolvam actele de iesire a Terracanului. Platim sume foarte mari, nu stim pentru ce si pentru cine, iar daca pui prea multe intrebari se enerveaza si iti dau de inteles ca acesta este sistemul si nu este o alta cale. Duminica se pare ca ne vom imbarca pe vapor, iar trebuie sa mentionez ca intrarea si iesirea in Egypt m-a costat peste 3200 dolari US, de 100 de ori mai mult de cat frontierele celor 14 tari ce le-am traversat pana a ajunge aici si asta nu include cele 12 zile de hotel, taxiuri si aditionale. Egyptul este o tara frumoasa, dezvoltata cu oameni buni dar cu un sistem birocratic dezgustator care te face sa nu mai vi niciodata aici. Si este pacat, dar sper ca acest lucru sa se schimbe in bine sa fie mult mai accesibila pentru viitorii turisti.

Pentru a vedea intregul album te rog apasa pe linkurile de mai jos:

https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/22082012EgyptCairoPyramids

https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/22082012EgyptSfinx