In ciuda faptului ca Farul nu a incetat sa se invarta toata noaptea, intr-un final am adormit iar soarele de la capatul Africii, impreuna cu tipetele pescarusilor au reusit sa ne trezeasca. Cortul era acoperit de roua diminetii. Am sarit pe aragaz si am inceput cu facerea unei cafele turcesti urmate de un mic dejun. Ne propusesem ca astazi sa nu prea facem nimic, doar chestii administrative, adica sortarea fotografiilor si probabil un pic de plimbare pe jos prin orasel. Dupa trei zile de condus, o plimbare a fost foarte bine venita. Capul Agulhas este un loc cum nici nu pot sa il descriu de linistit, cu locuitori care au uitat ce zi este, un loc unde timpul este impartit in doua, nu in 12. Este doar intuneric si lumina. Mi sa parut foarte ciudat si am avut senzatia ca nu ma aflu in Africa de Sud, faptul , casele nu au garduri, iar daca chiar au, sunt o chestie fantezista, doar pentru décor, iar la geamuri nu sunt gratii. Noi fiind obisnuiti cu ziduri de 2 metrii si cu sarma electrificata deasupra, iar fiecare geam cu gratii. A fost un soc dar in acelasi timp locul acela mic demonstreaza restului tarii ca se poate traii si fara ziduri si gratii.
Plimbarea de seara care s-a lasat cu o cina si cateva beri la un restaurant grecesc unde am cunoscut cativa localnici, chiar unul dintre ei spunea ca el sigur m-a mai vazut in Durban, nu este imposibil, lumea este defapt asa de mica. Am facut si cateva poze cu Luna care era cu 23000KM mai aproape de pamant de cat de obicei. Sa fi la capatul Africii si sa vezi luna aceea imensa, chiar ca a fost un moment fantastic. Ma asteptam sa aibe ceva efecte asupra noastra, mentale, hormonale sau ceva de genul, dar nu am observat nimic deosebit( cel putin Eu, cei din jurul meu poate au observat ceva dar nu au spus nimic)
Pentru a vedea tot albumul de fotografii te rog apasa pe linkul de mai jos:
https://picasaweb.google.com/103958208108855646625/06MayCapeAgulhas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu