pe data de 08 Iunie, am organizat cu un baiat din sat, care s-a prezentat Goodlucky, o plimbare prin satul de langa Campingul Kande Beach. A fost o zi buna, deoarece am avut norocul sa participam si la Balciu din sat, care a fost ca un premiu pe langa vizita propriuzisa. Din primul moment dupa ce am parasit Campingul, am fost inconjurati de copii si tineret, care ne tineau de mana si conversatia cu fiecare incepea la fel: hello, cum te cheama….pe mine ma cheama……iar dupa introducere urmau problemele. Problemele erau impartite pe varste. Cei mici doreau bomboane, cei mijlocii doreau pixuri si caiete, iar cei mari, tricouri, bani sa plateasca scoala si numarul meu de telefon impreuna cu promisiunea ca am sa-i chem in Africa de Sud sa lucreze. Promisiune ce nu am putut sa o fac, deoarece nu pot sa fac o promisiune si sa fiu constient ca nu pot sa o onorez. La cei mijlocii le-am dat niste pixuri ce le aveam din Africa de Sud, special aduse pentru a le dona, ne stiind unde , dar aici in Malawi este locul cel mai potrivit( din pacate) iar celor mici le-am spus sa ne astepte cand ne intorcem din balci.
Satul este foarte mic, tipic African, cu case in cazul acesta de caramida dar acoperite cu paie, barbatii stand sub pom si asteptand ceva ( nici ei nu stiu ce ) iar femeile spalau haine, zdrobeau Kasava in piua de lemn cu un par cat ele de mare. Ce este bine este faptul ca la fiecare 100 de metri este o fantana care a fost donata de guvernul Canadian si este curent electric. Foarte putine case au curent electric deoarece familile nu au venit si nu isi pot permite. Am mers in jur de un kilometru si am ajuns la strada principala unde era o multime de lume si o alta multime de tarabe, ca orice balci din lume. Exceptia aici este ca toate tarabele vindeau acelasi lucru. Piata era impartita in doua zone. Zona de haine unde nu am avut nici un interes sa cumparam si zona de alimente unde am fost foarte interesati. Din pacate din cauza combustibilului ne fiind valabil in Malawi, varietatea de alimentele este extrem de redusa.Cartofi dulci, kasava, rosii si peste mic uscat, care nu parea deloc apetisant. Lumea aici este primitoare si amabila cu putine exceptii, ca peste tot in lume. Am facut multe poze, unii isi acopereau fata si se retrageau, iar altii veneau la noi sa ne roage sa ii fotografiem. Experienta a fost frumoasa. Am fost dezamagiti caci nu am putut cumpara nimic concret de mancare dar am fost bucurosi ca am reusit sa gasim bomboane pentru cei mici din sat. Am realizat inca o data ca nu poti face o promisiune fara sa te ti de ea si mai ales celor mici caci ei nu uita. Bucuria pe fetele lor a fost imensa cand am inceput sa impartim dulciuri si nu stiau cum sa ne multumesca mai mult. Este trist sa vezi un copil ca se bucura ata de o simpla bomboana si m-am gandit atunci la faptul ca in lume sunt mii de alti copii care primesc jucarii sofisticate, computere si chiar masini si poate nici nu zic multumesc. Cu cat ai mai mult cu atat apreciezi mai putin lucrurile si mai ales lucrurile primite. Este trist dar adevarat.
Am ajuns din nou in Camping iar seara pentru cina am mancat cartofi cu rosii si a fost foarte bun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu